Blocajele mentale

Un blocaj mental este o situație în care mintea  se simte incapabilă să producă idei, să ia decizii sau să se concentreze; este un răspuns fiziologic si emoțional al corpului la situații interne sau externe.

În multe ocazii, apare un blocaj mental în momentele de stres, când mintea și corpul sunt în permanentă atenție la posibilele amenințări, chiar și atunci când nu există un pericol real. Este ca și cum ai avea „modul de alarmă“ activat permanent.Acest „buton de alarmă“ este activat de amigdală - o mică structură în formă de migdală, situată adânc în lobul temporal, câte una in fiecare emisferă. Amigdala joacă  un rol esențial in procesarea emotiilor (in special frica si anxietatea), in activarea răspunsurilor automate  si in formarea si stocarea amintirilor emoționale.

Mulți oameni se confruntă cu blocaje mentale temporare: stresul de la locul de muncă, anxietatea, presiunea socială sau emoțiile prinse în capcană. În timp, aceste blocaje  generează frustrare ,stimă de sine scăzută, stres constant, anxietate, dificultăți în menținerea relațiilor,a locurilor de muncă sau studiilor.

Dacă ne obisnuim cu o stare mental-emoțională/un mod de a gândi si de a simți, aceasta va deveni o stare de a fi si va face parte din identitatea noastră.Gândurile se contopesc cu ceea ce simțim.

De exemplu: în loc să spun că mi-e frică într-o situație specifică, spun că sunt o persoană fricoasă,înfricoșată sau nesigură.

Când oamenii se gândesc la un eveniment incărcat emoțional, isi activează circuitele creierului în aceeasi secvență si cu aceleași tipare, consolidându-le si transformându-le in rețele și mai solide Aceleași substanșe chimice sunt produse în corp și creier ca și cum ar trăi aceeași experiență.

Când gândim, ne amintim sau ne imaginăm ceva, neuronii din creier generează un curent electric și formează un lanț care prinde rădăcini în țesutul cerebral De fiecare dată când gândim sau acționăm similar, lanțurile devin mai puternice.

De multe ori imi imaginez aceste lanturi ca niste poteci în zăpadă, care de fiecare dată când le traversăm, devin mai largi si mai bătătorite.

Cu cât  se traversează mai mult o cale neuronală, cu atât sunt mai mari șansele ca aceasta să se lărgească și să stabilească un obicei. Atunci când se creează un obicei si îl repetăm de multe ori, neuronii se conectează intre ei si formează o cale De aceea este mai ușor pentru creier să execute o acțiune repetată decât să înceapă una nouă... deoarece are deja calea facută.

Odată ce obiceiurile sunt create, ele tind să fie atât de inrădăcinate încât uneori facem lucruri fără să ne dăm seama sau chiar atunci când nu vrem să le facem .Asta are foarte mult de-a face cu felul în care ne vedem pe noi înșine si viața noastră, cu felul in care acționăm in favoarea sau împotriva noastră.

Când nu suntem conștienți de ceea ce gândim,facem sau simțim, devenim inconstienți - urmând dictatele obisnuinței, ale obiceiului Devenim dependenți de propriile gânduri pentru că încep să producă o stare inconstientă de excitare din cauza excesului de adrenalină si ne este greu să gandim altfel.

Avem capacitatea de a ne observa și de a decide cum nu mai vrem sa fim, sa acționăm sau sa simțim Când faci ceva complet diferit de ceea ce faci de obicei (de exemplu: în loc sa trântești usa, o închizi normal), tu rămâi în prezent si iți deschizi inima pentru că nu te mai asociezi cu trecutul. ca urmare,îți schimbi comportamentul și nu mai reacționezi impulsiv.

De multe ori știm conștient ce facem  sau ce trebuie făcut, dar există blocaje invizibile care ne împiedică să  înțelegem sau să schimbăm anumite tipare (de exemplu: mă enervez ușor, nu mă pot concentra).Blocajul ne oferă informații superficiale, dar nu explică de ce apare și nici ce emoții/amintiri o activează.

Aceste blocaje pe care nu le vedem sunt procese inconstiente si pot fi: emoții captive, traume nerezolvate, temeri interne, credințe rigide etc.

Desi mintea constientă spune: „vreau să mă schimb“, aceste blocaje ne deturnează energia si atenția, împiedicându-ne să modificăm tipare Este ca și cum am incerca să mutăm o ușă care este blocată din interior: voința singură nu este suficientă.

În aceste momente este recomandată terapia, deoarece ne permite să explorăm ceea ce nu vedem în mod conștient: să detectăm emoțiile captive, să înțelegem rădăcina temerilor și blocajelor, să recunoaștem tiparele repetitive.Cu această înțelegere putem elibera energia blocată, reduce anxietatea, debloca mintea - ceea ce facilitează schimbări reale în comportament și viața de zi cu zi.